Date istorice.
Prima descriere a acestei peşteri a fost publicată de P. A. Chappuis şi A.Winkler în 1951 (în P. A. Chappuis şi R. Jeannel, 1951). O prezentare mai amplă însoţită de o schiţă a fost întocmită de Ştefania Avram în 1966. Peştera este bine cunoscută din punct de vedere biospeologic, fiind mult vizitată de diferiţi cercetători ai Institutului de speologie din Bucureşti.

Localizare şi cale de acces.
Peştera se află în raza satului Isvarna (corn. Pocruia, jud. Gorj), îndreptul căminului cultural, la cîteva zeci de metri de sosea. Deschiderea se vede clin drum. Altitudineadeschiderii 200 ni (vezi fig. 148 şi traseul 1).

Descriere.

Se pătrunde printr-o deschidere orientată înspre est destul de largă (3/5 m), situatăla baza unui perete de calcar. Unica galerie care porneşte de la această deschidere continuă înspre sud-est pe o lungime de 516 m. Ea se bifurcă la capăt, dar cele două ramificaţii sînt accesibile doar pe cîţiva metri; cca din stînga, după ce se depăşeşte un prag stalagmitic, se îngustează din ce în ce mai mult, iar la cea din dreapta tavanul coboară sub 0,5 m. Galeria s-a dezvoltat în mare parte pe diaclază, atingînd pe alocuri şi 7 m înălţime, fără să depăşească la bază 2,5 m lăţime (fig. 149).Podeaua este acoperită cu mult material aluvionar, predominînd nisipul şi pietrişul dispuse înmare parte în terase. La intrare acest material se află pe laturile deschiderii pînă aproape de tavan,indicînd gradul accentuat de colmatare a peşterii în trecut. Pîrîul subteran — care acum nu se maiformează decît la viituri — a transportat ulterior cea mai mare parte a acestor aluviuni la exterior.Gradul de concreţionare a galeriei este redus. Pereţii şi tavanul sînt acoperiţi cu scurgeri şi stalactite, înspecial în a doua jumătate a peşterii, unde apar şi discuri. Fiind locuită tot timpul anului de lilieci, peştera este relativ bogată în guano, dar în perioadele cu ploi abundente acesta este spălat de pe podea.Guanoul este răspîndit pe o distanţă cuprinsă între 30 şi 200 m pornind de la deschidere.Este o peşteră caldă (9,5°C în aer la 10 septembrie 1965), destul de umedă şi parcursă decurenţi de aer. Aceştia pătrund prin ramificaţia stîngă de la capătul galeriei, ceea ce indică o legătură a peşterii cu exteriorul şi prin acest loc.Resursele trofice sînt foarte bogate şi constau aproape în întregime din guano. Fauna estedestul de bogată iar dintre speciile găsite cele mai multe sînt guanofile şi aparţin în special acarienilor, colembolelor, dipterelor şi coleopterelor. Există aici şi trei specii troglobionte: Sophrochaeta subaspera, Duvalius spinifer şi Trichniscus cf. inferus.
Primele două au devenit extrem de rare. Există o foarte bogată asociaţie parietală şi în cadrul acesteia merită amintite cele două specii de păianjeni, Nesticus cellulanus, care predomină înspre interior, şi Meta merianae, ai cărei coconi albi, rotunzi şiaplatizaţi se văd peste tot lipiţi de pereţi înspre deschidere.

Condiţii de vizitare.

Este o peşteră uşor de parcurs. Sînt necesare mijloace de iluminare. Nu serecomandă vizitarea în perioade de ploi abundente.

Sursa: scribd.com